Autori:
Dr. Psih. Aurelia Moraru, Cabinet: Aleea Daliei nr. 28, Bl. L127, Scara C, Et. 3, Ap.53, Constanta
Psih. Irina Glont (tel: 0723.514164)

"Capul copilului nu este un vas pe care sa-l umpli, ci o faclie pe care s-o aprinzi astfel incat mai tarziu sa lumineze cu lumina proprie." - Plutarh (www.crestinortodox.ro/educatia-copiilor)

Educatia este o actiune deliberat conceputa, organizata si dirijata in vederea determinarii producerii unor schimbarii de ordin cognitiv, afectiv-motivational si comportamental la nivelul celor care se educa. Este un proces complex care angajeaza constient anumite resurse in vederea atingerii unor finalitati anterior precizate si explicitate. (Cristian Stan ,2001, p. 56)
Desi provocarile ridicate de rolul de parinte sunt majore, credem ca le putem face fata fara o pregatire speciala. Nu este de mirare ca unii parinti observa doar in al doisprezecelea ceas ca puntile de comunicare intre ei si copii s-au rupt, ca rezultatele la scoala au ajuns cu mult sub nivelul acceptabil, ca apar comportamente total nepotrivite, ca unii copiii isi gasesc refugiul in dependente, ca increderea in ei insisi nu exista si starile negative ii insotesc aproape tot timpul.

Este greu sa formezi un caracter ferm intr-o familie unde domneste o atmosfera nesanatoasa, din care lipseste cinstea si curajul, dragostea de munca si respectul fata de om. In problemele de educatie conteaza in primul rand atmosfera morala din familie si exemplul parintilor. Dar chiar in cazul cand aceasta atmosfera este foarte prielnica, mai trebuie ceva: aplicarea in practica vietii de fiecare zi a exemplelor bune. Regula aceasta este generala si priveste toate calitatile morale.

 

Probabil ca foarte multi dintre noi am vazut cel putin un copil cu probleme de comportament. Unii i-am vazut in emisiunea “Supernanny”, altii in propriile familii sau la cunostinte, iar altii ii avem in cabinetul de psihologie si lucram cu ei pentru restructurarea personalitatii. Sigur v-ati intrebat care sunt cauzele pentru care copiii ajung sa fie atat de neascultatori, furiosi, violenti, nepoliticosi. Unii, cel mai des parintii acestora, dau vina pe temperamentul copiilor, pe felul lor, insa adevarul este ca parintii cauzeaza acest comportament in proportie de 95%. Un rol foarte important in modelarea morala si comportamentala a copiilor este detinut de folosirea rasplatei si a pedepsei.

 

Adesea, vorbind despre vointa, parintii fac anumite greseli. Intelegerea aceasta gresita, din punct de vedere teoretic, duce la diferite greseli practice in educatie. De pilda, uneori incapatanarea si negativismul sunt luate ca dovezi de vointa puternica, de fapt aceste trasaturi sunt specifice copilului indaratnic. Deci, trasaturile sunt tolerate si/sau cultivate de catre parinti in momentele de criza de personalitate ale copillului cand acesta, egocentrist fiind, manipuleaza contextul incercand sa-l domine. Daca un copil tine mortis sa faca ceva sau daca – in ciuda tuturor insistentelor si rugamintilor – refuza indarjit sa faca altceva, parintii se pot lasa manipulati, inselati. In  dorinta de a-si gasi o consolare, iti pot spune: “ Nu reusim in nici un chip sa-l convingem sa faca  ce-i spunem noi, are o vointa foarte puternica! Pana la urma cedam pentru a-l linisti.” Aceasta este insa o falsa vointa, care trebuie combatuta si care de cele mai multe ori are o singura cauza: slabiciunea parintilor, care au cedat intotdeauna capriciilor copiilor. Sigur ca vina nu este a copilului, deoarece el actioneaza instinctiv, ci este slabiciunea  parintilor, care ofera copilului ceea ce isi doreste cand ii santajeaza.

 

Alteori, vointa este confundata cu impulsivitatea, care este o dovada de vointa slaba: omul n-are taria sa se stapaneasca si reactioneaza sub impresia momentului. La copii, impulsivitatea este mai explicabila, deoarece ei au o putere de stapanire mai redusa. Un om cu vointa puternica, nu se pripeste, stie sa se chibzuiasca atunci cand ia o hotarare. Acest lucru este foarte important in viata, atat pentru tine ca parinte cat si pentru copiii tai.

 

Indisciplina aparenta a unor copii, manifestata prin zburdalnicii, greutatea de a sta mult timp linistiti, poate fi inlaturata, daca li se da copiilor posibilitatea sa-si canalizeze energia in alte directii. De aceea din programul lor zilnic nu trebuie sa lipseasca activitatile desfasurate in aer liber, plimbari, jocuri, sport.
Nu toti copiii sunt educabili in aceeasi masura si cu aceleasi mijloace. Particularitati individuale si de varsta determina niveluri de educabilitate diferite, iar factorii educationali si ambientali pot influenta gradual, diferentiat si profund conturarea personalitatii tinerei mladite, toate acestea impunand o diversitate de metode educative pentru modelarea sa. Copilul trebuie privit dinamic, in  continua evolutie (www.educatiecopii.ro).    

 

Consideram ca marea majoritate a cuplurilor are nevoie de o instruire prealabila despre cum sa-si cresca si cum sa-si educe copilul, astfel incat acesta sa se dezvolte armonios din punct de vedere psihologic si sa nu ajunga caz patologic. Din pacate, la cabinet vin initial parintii care se confrunta cu problemele de comportament ale copilului, lamentandu-se cu incercarile esuate de a-l disciplina. Treptat descoperim ca metodele intrebuintate de parinti sunt adesea inadecvate, parintii fiind inconsecventi in procesul educativ, deseori folosesc extremele in educatia copiilor sau ca si parinti au un stil incongruent.

 

Dupa un anumit numar de sedinte, parintii sunt surprinsi sa constate propriul stil educativ, propriile greseli si adesea, in cabinet, ne-a fost dat sa auzim comentarii de genul: „ne dam seama ca si noi, ca parinti, am facut si greseli, chiar daca am fost bine intentionati si este timpul sa ne corectam pe noi, in primul rand, sa ne autoeducam, pentru ca apoi sa putem sa educam copilul”; „am avut conflicte ca si cuplu si le-am expus auzului si vederii coplilului, am fost un model negativ si a venit timpul sa corectam aceasta disfunctie pentru a fi in viitor un model de familie, care sa-i asigure copilului climatul socioafectiv de crestere si dezvoltare”.

 

In procesul de consiliere si psihoterapie a copilului, familia ocupa un loc central, este veriga importanta fara de care schimbarea nu s-ar putea produce. Din momentul constientizarii  de catre familie a tuturor factorilor implicati in tulburarea de comportament a copilului, procesul reechilibrarii psihocomportamentale a acestuia devine nu doar posibil ci si facil prin aportul inestimabil adus de propria familie.
Atentia, afectiunea, intelegerea, coparticiparea familiei in procesul educational reprezinta elemente esentiale pentru o buna dezvoltare a personalitatii copiilor. Pentru a intelege obiectivele de schimbare a comportamentului, este de dorit sa atragem si  sa implicam copiii in fixarea lor si sa-i facem responsabili de efectul actiunilor pe termen lung. Motivandu-i intrinsec pentru schimbare, succesul terapiei este asigurat. Explicatiile  pe care le dam copiilor,  modalitatea prin care transmitem mesajele, timbrul vocal, limbajul nonverbal, respectul pentru fiinta umana in impas, sunt alti factori care augmeteaza metamorfozarea personalitatii.

 

Familia, scoala , specialistii in consiliere/psihoterapie scolara si educationala  reprezinta  triunghiul educational responsabil in mare masura de deprinderi morale și maniere frumoase.
Dinamica accelerata a schimbarilor de ordin social si cultural si cresterea ponderii influentei nu intotdeauna benefice a mijloacelor mass-media in devenirea subiectului uman sunt doar cateva dintre aspectele ce caracterizeaza dezvoltarea copiilor din ziua de azi (Cristian Stan ,2001).

 

Cercetariile si observatiile realizate in ultimele decenii au scos in evidenta importanta mai mare sau mai mica a anumitor factori ca: muzica, filmele, televiziunea, pornografia, s.a. in modelarea atitudinilor, mentalitatilor si comportamentului copiilor, dar si a adultilor. Gravitatea influentei acestor factori nu a atras atentia cercetatorilor decat dupa anii ’60-’70 si doar in anumite tari occidentale. Astazi aceasta problema este dezbatuta si analizata in aproape toate tarile lumii.Toate aceste influente negative au aparut o data cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare in masa : presa, televiziunea, internetul mai nou (Radulescu M. Sorin, 1996).

 

Mass-media este un factor al educatiei, care lasa urme adanci in memoria individului. Ea poate sa mareasca sau sa micsoreze experientele unei persoane intr-o societate informatizata, educatia nu trebuie sa ramana pe ultimul loc.
Ca aparat, televizorul este o inventie a mintii omenesti – care in sine nu este nociva, insa modul in care el este folosit, cu precadere in ultimii cincisprezece ani la noi si in ultimii treizeci de ani in occident, l-a transformat intr-o veritabila sursa de manipulare.

 

Omul intra in contact cu lumea prin cele cinci simturi: vaz, auz, miros, gust, pipait. Dintre aceste simturi, vederea este cea prin care intra cele mai multe imagini si informatii. Personalitatea omului, prin procesele psihice precum: cunoasterea, intelegerea, memoria, imaginatia, este foarte dependenta de ceea ce primeste prin acest simt. Imaginile transmise prin intermediul televiziunii arata lumea intr-un anumit fel, o „comenteaza" subtil, astfel incat sa ni se inculce anumite reprezentari mai mult sau mai putin mascate. ( Radulescu M. Sorin, 1996).

 

Stirile care ar trebui sa fie mai serioase ne prezinta, astazi, informatii de genul: „in cutare sat un om beat a venit acasa, a luat toporul si si-a omorat tatal"…subiecte care in trecut reprezentau teme de discutie si de barfa a babelor de pe la sate. Bombardarea omului cu astfel de stiri nu face decat sa-l convinga pe acesta ca la orice colt de strada cineva ne poate injunghia, ba mai mult decat atat ca agresorul poate este chiar o ruda apropiata. Pericole au existat dintotdeauna, grav este daca le absolutizam si ajungem sa ne izolam de ceilalti sau sa nu mai raspundem la o intrebare simpla pusa de un strain pe strada.
Prezentarea cu prea mare regularitate a violentei in filme ii poate obisnui pe copii cu insasi ideea de violenta, creandu-le tendinta de a ramane indiferenti la suferintele altora. Raul cel mai mare insa nu consta in aceea ca se arata scene de violenta, ci ca se creeaza acel amestec intre fictiv si real care duce la confuzie mentala si morala pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real.( Radulescu M. Sorin, 1996).

 

In primul rand este vorba despre dependenta de calculator care cuprinde tot mai multe persoane. S-a constatat ca foarte multi dintre cei care utilizeaza calculatorul au dificultati majore in stabilirea de contacte umane, iar cand incearca sa renunte la calculator devin foarte irascibili. In prezent o dezvoltare imensa o are internetul. El ne furnizeaza informatii, care sunt depozitate pe mii de calculatoare din intreaga lume. Implementarea internetului in societate, a determinat o dezvoltare mai rapida a intregii lumi, in special a societatii noastre. In al doilea rand este vorba despre multitudinea de site-uri pornografice prezente pe Internet la care foarte multi copii au acces. Influentele acestor imagini sunt total nefavorabile pentru ei.( Radulescu M. Sorin, 1996).

 

In ultimii ani in majoritatea tarilor occidentale si mai nou si in tarile foste comuniste s-a constatat o crestere a numarului de crime violente, violuri si alte delicte sexuale. Cei mai multi dau vina pe mediile de informare, sustinand ca materialele care prezinta in mod foarte direct violenta si pornografia au o influenta nefasta asupra tineretului. Este evident faptul ca exista o legatura directa intre perioada in care s-a liberalizat pornografia (prezentata fie in reviste, fie in filme) si perioada in care au inceput sa creasca numarul de violuri si alte acte sexuale aberante. In foarte multe cazuri de viol intreprinse de tineri s-a constatat ca acestia detineau reviste pornografice in care erau prezentate intr-un mod explicit agresiunile sexuale la care le-au supus pe victime. Acest fapt sugereaza, fara a putea dovedi insa, ca materialul pornografic a fost raspunzator, chiar si in mica parte, de infractiunea comisa.
Masurile care ar putea fi luate pentru a stopa influenta acestor factori si mai ales de familie si apoi de alte institutii (scoala, diverse organizatii).( Radulescu M. Sorin, 1996).

 

Bibliografie:
Stan, C., – Teoria Educatiei, Actualitate si perspective, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca 2001
www.crestinortodox.ro/educatia-copiilor
www.educatiecopii.ro
www.educativ.info
Radulescu, M. S., Sociologia si istoria comportamentului sexual „deviant”, Editura Nemira & Co, Bucuresti, 1996, p.161-189