|
 Autori:
- Psihopedagog Anca MORARU, masterand SNSPA, Bucuresti (
Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
)
- Psihopedagog Adina MORARU, Gradinita Marry Poppins, Bucuresti (
Aceasta adresa e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
)
In televiziune, violenta este cvasiprezenta in emisiuni politice, de divertisment, in filme, desene animate atat prin mesajele verbale cat si prin cele nonverbale, paraverbale sau iconice. Astfel, micul ecran este suportul de zi cu zi al imaginii violente din casa noastra unde inselatoria, furtul, violul, crima, crima organizata, vandalismul, prostitutia, pornografia, drogurile, cersetoria abunda. Sa fie aceasta Romania ? Ne indoim si atunci, in mod firesc ne intrebam de ce atatea stiri pe aceasta tema si pe toate canalele? Raspunsul cvasicunoscut este acela ca telespectatorii asemenea informatii asteapta cand de fapt nimeni nu i-a intervievat cu adevarat pe un esantion reprezentativ. Acest fenomen influenteaza atat la nivel constient cat si subconstient persoane de toate varstele, dar mai ales copiii care sunt fiinte fragile psihologic si foarte curioase. Ei privesc nestingheriti modelele negative, pe care apoi prin imitatie le reproduc neavand inca puterea sa discearna binele de rau in absenta unor emisiuni echilibrate, care sa ofere alternativa modelelor standard.
Psihologii descriu comportamentul copilului ca fiind oglinda dezvoltarii lui psihice. Comportamentul este reactia personalitatii lui in formare fata de lumea din afara si fata de propria lui persoana. Este expresia externa a nucleului personalitatii in formare.
Psihologii americani de la Universitatea Columbia si Institutul de Psihiatrie al statului New York, au publicat in revista „Science” sub titlul „TELEVIZIUNE make us violents?” (Televiziunea ne face violenti?) un studiu intins pe durata a 17 ani din care reiese ca productiile de televiziune isi pun amprenta asupra comportamentului copiilor care pot, la adolescenta, sa dezvolte un comportament deosebit de agresiv. Nu conteaza daca e vorba de filme artistice, documentare, desene animate sau buletine de stiri. O singura ora de astfel de „tratament” pe zi e suficient ca tanarul sa ajunga sa comita jafuri armate, de exemplu.
Profesorul american Jeffrey Johnson, cel care a condus grupul de cercetatori, sustine ca parintii nu ar trebui sa le permita copiilor sa stea mai mult de 60 minute in fata ecranului, pentru ca efectele asupra psihicului celor mici ar putea fi devastatoare.
22,5% din participantii la studiu care au privit la televizor scene violente intre una si trei ore pe zi, in copilarie, au dezvoltat un comportament violent in adolescenta. Procentul urca pana la aproximativ 30% in cazul celor care au stat in fata micilor ecrane, zilnic, peste trei ore. Exista chiar o diferenta intre fete si baieti. Pentru acestia din urma, riscul aparitiei unui comportament agresiv este de aproape patru ori mai mare decat la fete.
Psihologii au studiat comportamentul a 707 copii timp de 17 ani, descoperind ca agresivitatea incepe sa se manifeste la 16-22 de ani, stabilind si relatie direct proportionala intre timpul petrecut in fata televizorului si numarul persoanelor devenite agresive. Astfel, daca in cazul celor care au privit pana la o ora la televizor au dezvoltat un comportament agresiv doar 5,7% din participantii la studiu (2,3% fete, 8,9% baieti), in cazul celor care si-au petrecut in fata televizorului intre o ora si trei ore zilnic procentul a urcat la 22,5% (11,8% fete, 32,5% baieti) si mai mult in cazul celor care au depasit limita celor trei ore: 29,8% (12,7% fete, 45,2% baieti).
Concluzii si sugestii : rolul mass mediei este de a prezenta si informa realitatea in complexitatea ei si nu doar de a extrage anumite evenimente negative care in loc sa formeze si sa educe populatia, dimpotriva, prezinta selectiv evenimente violente ce au ca impact formarea de comportamente indezirabile din punct de vedere psihosocial. Rolul emisiunilor de televiziune si al mesajelor transmise, ar trebui sa fie acela de a informa obiectiv, echilibrat si neutru in scopul crearii opiniilor si nicidecum al crearii convingerilor, de a informa si conferi o interpretare a faptelor cat mai deschisa, de a cultiva apropierea intre semeni, de a transmite valorile perene, cultura tinerelor generatii, de a raspunde nevoilor de relaxare si divertisment prin emisiuni instructive.
Daca adultul are puterea de a decela si selecta emisiunile, nu acelasi lucru putem afirma si despre copii care copiaza modelele negative si le reproduc lipsindu-le discernamantul. Societatea romaneasca are multe personalitati, care au reusit sa se impuna si consideram ca avem nevoie de a ne fi prezentate pentru a le intelege modul de gandire, de vointa si actiune in afirmarea personalitatii lor, ceea ce ar permite modelarea excelentei copiilor de azi ce vor deveni tinerii si adultii de maine. Excesul consumului de televizor si calculator alieneaza comportamentul uman si predispune la inactivitate, depresie, agresivitate, comportamente adictive si alienare.
Din aceste considerente, propunem o diversificare a emisiunilor televizate in care sa-si gaseasca locul cultura si promovarea oamenilor de succes, adevarate modele, care au reusit sa-si implineasca visurile prin efort, implicare, consecventa si pasiune pentru evolutia psihospirituala si profesionala.
Este de preferat ca televiziunea sa creeze spatiu si pentru desene animate de calitate, emisiuni pentru copii cu caracter profund educativ din care adultii sa poata sa desprinda idei, sugestii despre activitatile specifice varstei copilariei cand proprii copiii petrec timp alaturi de alti copii, invatand cum sa-si dezvolte capacitatile de interrelationare, comunicare, de stimulare a imaginatiei creative, consumand energia fizica prin joc, activitati instructiv-educative, activitati sportive. Asadar, sa-i invatam pe copii cum sa-si dezvolte personalitatea prin alegerea emisiunilor educative, a frumosului , inculcandu-le valorile universale si traditionale perene, cultura si modelele pe care societatea le considera a fi adevaratele repere evitand impunerea fortata a propriilor convingeri si principii de viata.
Bibliografie:
1. Barthes, Roland, “Rhétorique de l’image” Communications, nr. 4/1964.
2. Baticle, Yveline, Clés et codes de l’image, Magnard, Paris, 1990.
3. Knight, Sue, Tehnicile programarii neuro-lingvistice, Ed. Curtea Veche, Bucuresti,2004
4. Mitrofan, Iolanda, Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului,Ed. Sper, Bucuresti, 2001
5. www.scribd.com/.../Mass-Media-si-Criminalitatea-de-Pr-Conf-Univ-Dr-Octavian-Pop -
Numai utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.
Va rog autentificati-va sau inregistrati-va.
 Adauga ca favorit (59) |  Citeaza acest articol pe site-ul tau | Vizualizat: 1383
Powered by AkoComment Tweaked Special Edition v.1.4.6
AkoComment © Copyright 2004 by Arthur Konze - www.mamboportal.com
All right reserved |
