Limbajul folosit in scoala difera din mai multe puncte de vedere de cel de acasa, folosit cu familia sau chiar si de cel folosit la gradinita. Cu cat copilul isi dezvolta abilitatile lingvistice, cu atat mai usor ii va fi sa inteleaga mesajele strict lingvistice, unde contextul nu joaca un rol foarte important.

Sa luam drept exemplu rutina de a lua o gustare. Acasa, aceasta activitate se poate derula deseori fara un schimb verbal sustinut. Copilul va spune ca ii este foame, parintele ii va oferi ceva de mancare si copilul se va intoarce la activitatea sa, luand cu el gustarea, sau va merge sa se aseze in locul unde stie ca trebuie sa manance.

La gradinita insa, inainte de gustare, educatoarea le da copiilor, de obicei, o serie de sarcini in scopul de a-i dirija spre aceasta activitate, cum ar fi:

“Grupa mijlocie, acum ne aranjam creioanele in penare. Va puneti penarul si caietul la locul lor. Nu uitati sa mergeti sa va spalati mainile inainte sa mancati si apoi puteti merge sa va luati gustarea si va asezati la locul vostru”.

In primele saptamani din luna septembrie acest mesaj ar putea sa i se para copilului un pic derutant. De ce? Pentru ca inca nu cunoaste contextul in care i se cer aceste lucruri. Nu stie la ce sa se astepte si nu poate avea incredere decat in cuvintele educatoarei pentru a intelege ce trebuie sa faca.

Copilul care are bune competente lingvistice poate sa inteleaga toate aceste lucruri si poate sa realizeze sarcinile care ii sunt atribuite la scoala, pentru ca marea majoritate a activitatilor ii sunt prezentate verbal. Lectia insotita de un suport vizual sau prezentata cu ajutorul gesturilor (demonstratia) il vor ajuta pe copil sa inteleaga mult mai repede, potrivit varstei lui.